În fiecare an ne propunem lucruri. Ne promitem că vom fi mai buni, că vom călători, că vom citi, că ne vom vizita familiile mai mult, că ne vom vedea cu prietenii mai des, că vom merge la sală, că vom schimba vieți, că ne vom schimba ritmul.
Apoi vine viața peste noi. Și schimbă tot. Selectează oameni, alege prieteni, oferă surprize, drame, fericiri, încercări. Și brusc ne dăm seama că mai nimic nu a ieșit așa cum am fi dorit. Unele poate ne-au reușit neașteptat de bine, pe altele le-am eșuat lamentabil. Aflăm, din nou, că viața nu funcționează după planuri, grafice, schițe. Ea doar vine. Zi după zi. Și ne dă bătăi de cap atunci când nu știm să o trăim frumos.
Uităm de oameni, uităm de noi, uităm de suflete. Alergăm după nimicuri, frumosul trecând pe lângă noi.
Nu am rezoluții. Anul acesta mi-a demonstrat că oricum nu e cum vreau eu. Am doar recunoștință. Și mulțumire. Și caut să fiu mai bună. Să accept că nu am dreptate mereu. Că oamenii sunt surprinzători, dar toți merită prețuire și gânduri bune. Că sănătatea trebuie îngrijită. Că familia este cel mai de preț dar. Că filmele sunt frumoase. Că muzica e obligatorie. Că cititul schimbă vieți. Că o vorbă bună nu costă, dar face atât de mult. Că distanțele sunt uriașe uneori, chiar dacă sunt doar câțiva pași. Că orgoliul și vanitatea sunt cicatrizante. Că iubirea are multe forme. Că rugăciunea ajută, atunci când o spui din inimă.
Fiecare clipă e unică. Îmi doresc să nu uit asta nici măcar pentru o secundă. Vă doresc același lucru. Haideți să trăim frumos, sau măcar să ne promitem că vom încerca.
Îți mulțumesc, Doamne, pentru tot!
La multi ani! Un an bun iti doresc!
ApreciazăApreciază
Așa să fie și pentru voi, Loa! Cu multe bucurii și locuri faine care să aducă inspirație pentru #mamadebaiat. 😉
ApreciazăApreciază